Știi cum e atunci când te simți pur și simplu ca un rahat? Când ai impresia ca fiecare persoana din jurul tău te crede un impertinent, un nimeni? Asa se simte multa lume la un moment dat. Îmi amintesc de timpurile in care eu eram acel impertinent. Începuse pe când eram cu prietenii la un suc. De obicei asta este startul. Poate suna trivial dar este adevărat. Bineînțeles ca, fiind în natura omului, nu te poți abține sa nu te uiți împrejur și sa nu cumva sa ai gându ala care te roade la fiecare pas. 'Oare arat mai bine ca tipa din metrou?' 'Arat asa de rău de tipu ala se tot holbează încoace? Am ceva pe fata sau ce?' Gelozia este în natura omului dar emoția pe care o simți în momentul de nimicitate este defapt altceva. Este pesimism. Nu-ți dai seama la început, ți se pare normal sa te uiți la colega și sa-i admiri noile UGG-uri care probabil au costat mai mult decât bugetul tău dar de,tati are bani. Pesimismul are propriile caracteristici: sentimentul ca nu valorezi un șfanț, senzația ca toata lumea arata mai bine ca tine, chiar si tipa grasa din metrou cu care te-ai comparat, începe sa-ți displacă propria persoana și rezultatul final este, normal, lipsa de încredere în sine. Poate nu pare important dar este. Nu-ți poți imagina cum e sa n-ai pic de încredere în tine decât dacă treci prin acest stagiu al, bineînțeles, adolescentei. Pot sa pun pariu cu oricine pe bugetul meu de pe luna, care-i un rahat de 42 de lei, ca nu-i un adolescent care sa nu fi trecut prin asta. Sa-ți pierzi încrederea de sine este egal cu pierderea indentații. Eu sunt eu, tu ești tu, fata de la colt e fata de la colt și tot asa. Trebuie sa fi mândru/mandra de ce ești, de cum arați pentru ca ești unic. tipa din metrou sau fata de la colt nu au un dinte mai din spate strâmb asa cum il ai tu, ceea ce te face unic. Si ce dacă e un defect? Este defectul tău. Nu exista 'sunt urat' sau 'nu ma place nimeni'. Daca tu crezi asta atunci da-mi voie sa spun ca ești bătut in cap.
Peste acest stadiu se trece mai greu, cei adevărat, dar sunt câteva 'speranțe'. Normal ca nu te poți schimba de azi pe mâine. Nu suntem la Hollywood și nu ne cheamă Michael Jackson (RIP), deși ne-am dori. O modalitate de a trece peste sunt prietenii adevărați care te incurajează orice ar fi. Si deși suna prostesc și vechi și cheesy, prietenul la nevoie se cunoaște. Vorbitul despre tine și ce simți te ajuta mult. Bine, acum nu te aștepta ca prietenii sau familia sa te complimenteze numai ca tu sa te simți satisfăcut. Asta e frate, adevăru mai și doare. Dar, e bine sa vorbești, ca doar de aceea psihologii sau terapeuții fac avere. De asemenea, dacă ești încăpățânat și nu vrei sa-i spui unei prietene vreo problema de-a ta deoarece probabil te-ai culcat cu gagica-su și na sau mamei deoarece în primul rând ar comenta ca ți-ai pierdut inocenta unui tip pe care nu l-a trecut prin oribilele și crucialele teste 'ești bun pentru fiimea sau nu', exista exprimarea prin arta. Exemple sunt desenatul, scrisul, cantatul la un instrument, ca doar chitara e la moda, chiar și țipatul. Asa se trece peste aceasta treapta. Răbdarea are și ea un rol. Asta este cu problema încrederii de sine. Trebuie sa înțelegi ca nu ești nici primul dar nici ultimul care trece prin asta și ca nu s-a sfârșit lumea și trebuie sa te tai cu lama sau sa stai într-un colt, picioarele trase lângă piept, bălăngănindu-te și gândindu-te la ce viata de rahat ai, ca nu ai. In plus, în aceste momente de nimicitate iți dai seama cu adevărat ce fel de persoana ești și ce fel de prieteni ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu